the end

acest blog s-a terminat. pac.

sigur ca nu-i voi lasa pe fanii lui max igor wagner chiar de izbelishte, ei vor mai putea auzi despre idolul lor, din cand in cand, pe blogul acesta.

diseara ma duc sa-l iau din gara. ieri mi-a bazait de doua ori la telefon, pe motiv de "vreau la mama". puiului meu i-e dor de mine :)
am terminat treaba la lucrarea 'ceea si de azi voi fi libera seara. promit sa facem vizite. o sa mergem pe la toate prietenele pe care le-am neglijat in ultima vreme. cu sau fara copii. si poate reusim sa ne facem si altele, noi. vom vedea.
voi incerca, de asemenea, sa ajungem mergem in sfarshit la zoo cu maja, sa n-o mai refuz pe coco de cate ori ma intreaba daca n-am chef de un teatru, sa ies cu sylvia si ike in herastrau, sa-mi fac timp sa le tund pe maria si adina, sa ma vad cu anca si cu fata ei, sa trec pe la otix...

mai departe ne vom folosi de weekenduri pentru a merge in locatzii fara betoane, gen odorhei sau poiana marului.

si vom merge si la mare... "marea noastra draga..." :)

ne asteapta o vara frumoasa

mama munceshte in weekend, copilul din nou la ploiesti...

azi dimineata, venind pe jos de la armeneasca spre universitate, mi-a trecut prin cap ca as vrea sa inchid acest blog. baiatu-i mare, in curand va merge la gradinitza si n-ash vrea sa-l google-easca colegii (aia care shtiu deja literele).
prin urmare, o sa-mi fac un alt blog, al meu propriu si personal, unde o sa-mi scriu tampeniile, asa cum face toata lumea. fara sa ma simt vinovata ca murdaresc blogul copilului. sigur c-o sa mai scriu si despre el, ca doar sunt mama, dar nu voi mai posta filmuletze, ci eventual voi mai strecura cate-o poza (cand nu ma voi putea abtine), ca sa mi-l admire lumea :))

max si mariana ieri in piatza. galagie, lume multa. mariana tragandu-l dupa ea si uitandu-se in acelasi timp dupa ce-i mai bun si mai ieftin.
- hai max, sa luam odata, ca e galagie aici si ma doare capul.
max se intoarce spre doua precupetze care tocmai se intretzineau si striga cat il tzin bojocii:
- TASI DIN GURA, C-O DOARE CAPU' PE MARIANA!!!
si cele doua in urma lor:
- i-auzi, fa, ce zice ala mic! cica sa tac din gura c-o doare capu' pe ma-sa mare!

ic 540

nimic special, doar mx jucandu-se in tren...

pashte nr. 1

la brashov a fost mai bine decat m-am ashteptat. nu-mi venea sa cred ca am 3 zile in care trebuie sa ma relaxez, sa nu fac nimic, fara computer, texte, doar eu cu max de care oricum avea grija maica-mea. gg avea filmari, asa ca a ramas acasa unde s-a distrat alergand pe la gregoar alexandrescu, pen' ca shi-a spart capul domnul luca de tocul ushii. a doua oara. mai are un semn in frunte de la copci de pe cand avea vreun anishor. la noi lucrurile sunt foarte clar impartite: luca isi sparge periodic capul, max isi musca limba (cu mult sange). avantaj mache, ca limba e un organ care se regenereaza mai rpd. – poate ca de-aia a vorbit mai tarziu decat luca?

in fine, povesteam despre bv, unde a fost minunat, a venit osterhase si ne-a adus oua si jucarii, ne-am dat cu bicicleta si am frecat menta in parcuri cu soare, am mai baut cate o bere an so on. si, evidentamente, am dat doua ture "la piatza" (pour les coinnaiseurs - asa s-o scrie?), de unde m-am intors cu dasaga plina de tzoale mishto.

dar sa revenim. deci ne-am dat cu bicicleta aceea scumpa, pe care o avem de la violeta si care chiar a meritat banii, pentru ca functioneaza ca un soi de carutz pentru copii mai mari.

pe bune ca te poti duce cu ea pana la capatul lumii. e mega-comod de impins de maner, ba poti sa-ti pui si geanta pe el, la borduri apesi usor si o ridici ca pe carutz - totul e sa shtie shoferul sa ghidoneze sau sa shtie care e stanga-dreapta si sa si asculte la comenzi ;-)
deci sfatul meu e ca daca vreti bicicleta pentru plod, d-asta sa-i luati: e solida, se regleaza shaua, rotitele laterale sunt detashabile iat batzul din spate face minuni pentru impingatorul de serviciu.


ne-am jucat cu masinutzele pe banci (el, eu am stat cu moaca-n soare, cu ochelarii pe nas, exact cum faceam in liceu, cand chiuleam de la shcoala si alerga wagner dupa noi prin piatza sfatului sa ne ia de urechi, sa ne dupa inapoi la ore).

si gata.
dup-aia am luat trenul si am ajuns la bucuresti pe la 10 jumate seara, ne-a cules gg din gara si viatza e frumoasa. din nou. sunt fericita, relaxata, bine dispusa... (sa vad cat ma tzine, haha)

maaamaaa, deee departe viiineee...

de azi dimineata fredonez intruna melodioara asta (varianta romaneasca, of course), poate din cauza ca saptamana asta am ajuns in fiecare zi pe la 10 seara acasa si ma simt cam aiurea fatza de omuletz...
cand o sa ma mai eliberez, o sa-mi trag pe cd urmatoarele filme: MAMA, VERONICA si VERONICA SE INTOARCE, MARIA MIRABELA si FRAM. isi mai aminteshte careva vreunul mishto din copilarie? sigur mai sunt si nu mi le amintesc eu acum...

this is art

ce credeti ca reprezinta?

eveniment

sunt inca la job, imi prind urechile cu korrektura pe o dissertatie politica si sunt sunata si anuntzata cu mare fast ca:

azi, 23 martie, orele 19:45, 4 the very 1st time kk la olitza!!!

aplauze si artificii, va rog!
discret, va rog, sa nu se simta jenat, va rog...

l.e. trei ore mai tarziu, am uitat sa mentionez ca dovada este pastrata la loc de cinste pana ajung acasa :)))))

aseara era zapada de-o palma la brashov. iar noi urmeaza sa mergem de ostern acasa la mama. oare sa ne luam sania? :)

azi dimineatza, max:
- sunt un fiaier!
- ce esti? intreaba mariana.
- fiaier.
- fraier?
- da.
- cine-a zis ca esti fraier?
- mama.

dulce romanie

trei mame tronau pe bancutza si discutau despre plozii lor, cam de varsta lui max, care se jucau catziva metri mai incolo, in nisip. cele trei doamne spargeau semintze cu o dexteritate fantastica si scuipau cojile pe jos, in acelashi nisip in care se jucau copiii lor. la picioarele fiecareia se formase cate o gramada de coji scuipate. una dintre ele stingea si chistoace in acelashi loc. coshul de gunoi era in spatele bancii lor. si nu erau nici macar tziganci, sa zici ca, vezi doamne, tziganii semintzarii scuipa pe jos. nu, erau al dracu' de romance toate trei. cum mama naibii potzi sa arunci gunoaie acolo unde se joaca copilul tau, in locul in care mergi in fiecare zi cu el??? cat de limitat trebuie sa fii? cat de nesimtzit sau de prost crescut? chiar nu le-a zis nimeni niciodata ca nu e ok sa arunci mizerii pe jos? niciodata in viatza lor de mame de circa 30 de ani?
le mai gasesc scuze adolescentzilor care ishi sting tzigarile in fatza bancii (e ok, ii doare la baschetzi de copii, si eu am trecut prin faza asta), copiilor de cartier, adultzilor care arunca mizerii pe jos in treacat, ok, e nasol, dar mai trecem cu vederea, dar nishte mame care sa le scuipe-n cap semintze propriilor copii??? si sa le stinga tzigarile printre formele de nisip??
mi s-a facut atat de sila, l-am chemat pe max si i-am zis ca as vrea sa mergem la celalalt loc de joaca, i-am explicat si motivul pentru care. el a intzeles, s-a uitat dezaprobator la gramezile din jurul lor, a incalecat pe-o sha si ne-am carat cu tricicleta noastra scartzaitoare.

"m-a batut mama"

de data aceasta n-a mai fost nici stresata, nici cu nervii la pamant, am stat tot weekendul si m-am ocupat de micul printz. sambata dimineatza l-am dus la motanul incaltzat, unde ne-am plictisit juma' de piesa, pentru ca era cu multa vorbarie, adica pentru copii mai mari si pentru ca stateam prea in spate si nici nu prea vedeam mare lucru. max incepuse sa se foiasca pe bancutza si am fi ieshit, dar shtiam ca sfarshitul va fi spectaculos si am ramas. cand a aparut capcaunul - mare cat juma' de scena - max m-a prins zdravan de gat, cu ochii tzinta la capcaun si mi-a shoptit "mi-e frica de capcaun", iar luca si-a ascuns capul la pieptul lui g si a inceput sa planga "vreau la mamiii". de altfel s-au mai auzit nishte urlete din sala :))) cand am ieshit de la teatru - urlete ca vrea in bratze. eu, promisiuni ca daca merge frumos, luam cartofi de la mac. el nimic. cand am trecut pe langa mac, urlete ca vrea la mac. de data asta eu nimic.
sambata dupa-amiaza, am fost la vernisaj la misha, unde am baut ceai, am desenat cu carioci si ne-am jucat cu valentin de serendipity (javra locala cu operatie la roata din spate stanga si abajur la gat). am trecut prin parcul icoanei, l-am lasat sa se dea pe toate alea, cand sa mergem, urlete ca nu vrea sa plecam din parc.
apoi macdo. apoi urlete ca vrea cu taxi, nu cu u-bahn.
duminica dimineatza am jucat dupa cum a cantat maria-sa. cand a venit ora de somn, urlete ca nu vrea nani. ok, ne-am dus in parc. urlete ca vrea un telefon mobil de la nenea care vinde diverse chinezarii alaturi de locul de joaca.
apoi urlete ca nu vrea sa plecam din parc, urlete petru ca l-am pedepsit cand nu s-a oprit la scari dupa ce l-am rugat acest lucru, urlete ca nu vrea sa intram in magazin sa luam lapte.
in supermarket deja am simtit cum ma lasa nervii. urlete ca nu vrea sa luam coshul, ci carutzul. am parcat tricicleta la carutzuri, l-am scos in fatza magazinului si am urlat si eu la el, cum ca daca nu se potoleshte si-o fura, si de data asta nu la fund, ci peste obraz. mi-a scos limba, dar a tacut.
cand am intrat din nou, n-a vrut sa-mi dea mana, in schimb rotea telefonul mobil roz (pe care i l-am luat pana la urma) de shnur periculos de aproape pe langa borcanele de dulceatza. l-am prins de mana, urlete ca sa nu-l iau eu pe el de mana.
in momentul ala, taurul din mine a vazut roshu in fatza ochilor, l-am luat de o aripa, l-am bagat dupa primul raft si i-am ars o palma peste obrazul drept (acolo unde mai avea o vanataie de la tobogan). URLETEEEEE!
- wenn du nicht sofort aufhoerst, kriegst du noch eine ohrfeige, i-am zis printre dintzi.
si a tacut. am facut frumos cumparaturi in linishte, in timp ce obrajorul se umfla roshu shi fierbinte cu urme de degete. apoi ne-am dus acasa in cea mai mare armonie, ne-am dezbracat si descaltzat singuri si in linishte, am mancat sarmale fara a le intinde pe peretzi si totul a fost minunat.

aseara am adormit chinuita de remushcari si am avut coshmaruri cu copii abandonati de mame.

dileme gradinistice

m-am decis, max va merge la o gradinitza romaneasca de stat.
initial am vrut sa-l inscriu la gradinitza germana de stat cu program prelungit. insa pe langa factorul transport (nu vreau sa-mi inghesui copilul in fiecare dimineatza si seara in metrou), mai era si factorul de varsta – se pare ca la gradinita de pe iorga nu primesc decat copii de la 4 ani. nu m-am interesat direct, am auzit-o de la alta mamica. prin urmare, am renuntzat.
o alta optiune ar fi fost gradinitza germana lutherana (gradi care imi facea si imi face in continuare puternic cu ochiul). dar fiind situata atat de peste mana (pe temishana), nici macar nu m-am interesat daca si cat costa. fiind a bisericii, normal mi s-ar parea sa nu coste nimic, cel mult taxa de biserica. nu m-am impacat eu niciodata cu ideea de biserica, dar cea evanghelica e una dintre cele mai suportabile. si, in plus, ar putea sa se aleaga si cu nishte educatie religioasa decent-obiectiva (testat de mine, am fost la kindergottesdienst cand eram mica, pana cand am crescut si au inceput sa ma intereseze mai mult baietii decat religia). au educatoare germane si, nu shtiu de ce, am ceva mai multa incredere in sistemul nemtzesc decat in cel romanesc. si as mai avea si garantia ca invatza intr-adevar germana. inclin sa cred ca in gradinitzele cu predare in limba germana nu se prea vorbeshte germana cat ar trebui... deci a cazut si lutherana.
dupa care m-am convins ca ash putea face un mic efort financiar, doar e copilul meu si vreau sa se bucure de cea mai aleasa educatzie posibil, deci gradiniza particulara cat mai aproape de casa. insa cand am vazut scorurile m-a luat cu nadusheli si m-am decis pentru "de stat". romaneasca. de obor. jungla. lupta pentru supravietzuire, frate! spartan il fac!
prin urmare, facem frumos pe la portile gradinitzei de stat...

mama lu' max

party people

ziceam eu mai demult ca-mi place "rise-up", piesa 'ceea optimista, de vara, cu nishte tinerei de sar coarda. ei bine, se pare ca nu doar mie...
i-am adus ieri o compilatzie cu tot felul de ritmuri, si, dupa ce a tzopait pe aproape tot cd-ul, mi-a cerut sa-i mai pun odata "praiza, praiza". voila!



ce concluzii trag eu de-aici?

1. ca viitoarei lui prietene nu-i va fi niciodata rushine cu el prin cluburi...
2. ca il vor prinde multe rasarituri la party-uri...
3. ca, intr-adevar, aschia nu sare departe de copac...

si daca mama lui a imbatranit si nu mai merge la party-uri, o sa mearga mache in locul ei si o sa se dea in stamba la fel ca mama lui pe vremuri

iata si un bonus track, cotton eye joe.



a trecut ceva timp de cand n-am mai fost prin expirat & co, poate ca il iau pe max si bag un clubbing in weekend :)))

c'mon, gimme a smile, manga boy